Cînd vine vorba de spalatul caloriferelor cred ca toata lumea îsi imagineaza deja niste instalatori transpirati tîrînd cite un calorifer din care se scurg pe parchet sau gresie niste zoaie negre, uleioase spre cada de baie unde îl clatesc de 2-3 ori cu apa prin furtunul de la dus. Intr-adevar, pentru cei conectati la reteaua de termoficare a orasului acesta este singurul mod de a-si curata mîlul si rugina din calorifere, în încercarea de a îmbunatati cît de cît situatia.
La caloriferele legate la termoficare problema este perpetua: degeaba îti speli caloriferele, ele sînt legate la o instalatie uriasa, de cele mai multe ori din tevi de otel vechi ruginite iar apa din instalatie este oricum, dar nu curata. Cine s-a debransat de la termoficare si si-a montat centrala proprie aproape sigur a observat ca sectiunea tevilor de racord la termoficare este aproape obturata de depuneri. La mine cel putin, printr-o teava de 1/2 toli nu încapea nici o mina de pix din cauza calcarului depus. E usor de imaginat atunci ce se aduna in calorifere…
Odata cu trecerea la instalatia proprie de incalzire s-ar parea ca problema s-a rezolvat de la sine: caloriferele sînt în general noi, de tabla sau aluminiu, prin ele nu circula apa venita din zeci de alte instalatii, nu se golesc pe timpul verii, tevile sînt din cupru, pexal, polipropilena sau în general orice altceva decît vechea teava neagra de otel.
Insa din pacate in orice instalatie, chiar nou-nouta, se gasesc o suma de elemente nedorite. Pasta de lipit, picaturi de cositor scurse în timpul lipiturii, span de cupru, polipropilena, etc ramas în teava dupa taieturi, saruri de calciu si magneziu din apa, uleiul mineral de protejare interioara a caloriferelor nou puse, dar nedegresate inainte de montare. Lista mai poate continua…
Rezultatul e în cel mai bun caz scaderea randamentului instalatiei, iar în cel mai rau erodarea tevilor, blocarea pompei, zgomote ciudate în functionare.
Demontarea si spalarea bucata cu bucata a tuturor caloriferelor din casa nu rezolva si problema zecilor (sau sutelor) de metri de teava a instalatiei si cel mai important: interiorul centralei termice.
Adica vestea rea este ca daca vrei sa-ti speli singur instalatia de incalzire, n-o sa reusesti decit sa te spetesti si sa speli doar mîlul depus in calorifere. Atît crusta de calcar din calorifere, cît si cea din centrala însa nu va fi îndepartata. Randamentul centralei în realitate scade dupa 5-6 ani cu cîteva procente datorita depunerilor atît din schimbatorul de caldura primar – cel ce încalzeste apa din calorifere, cît si cele din schimbatorul de caldura secundar – cel ce prepara apa calda menajera – mai ales iarna se simte ca centrala încalzeste apa dar n-o mai face ca înainte. Adaugînd depunerile de crusta din calorifere, se mai pierd cîteva procente din randamentul instalatiei, astfel ca pot aparea diferente si de 15% intre consumul instalatiei curate vs aceiasi instalatie necuratata.
Pe partea de preparare a apei calde, nu este nevoie sa asteptati venirea iernii ca sa verificati daca trebuie sa dati centrala la maxim ca sa puteti face o baie la o temperatura decenta, este suficient sa cautati raportul de verificare tehnica al centralei si sa cititi cu atentie datele pe hîrtiuta atasata, cea scoasa la imprimanta analizorului de gaze. Acolo este trecut si randamentul centralei. Ar trebui sa fie de 92-93% la centrale simple si peste, la centrale în condensatie. Daca randamentul e deja 83-84%, aproape sigur la urmatoarea verificare centrala va primi calificativul “Respins”. Insa indiferent de calificativul inspectiei tehnice, în definitiv randamentul mic inseamna un consum de combustibil mare. Ca e gaz, ca sînt peleti, lemne sau motorina, toate inseamna bani aruncati pe cosul centralei.
Pe partea de incalzire, se stie ca fiecare grad in plus (sau pierdut) la temperatura camerei inseamna 10% consum de combustibil. Adica daca ai 22 grade in camera si pui termostatul la 23, consumul de gaz creste cu 10%. Tot asa, daca in interiorul caloriferului este o crusta chiar subtire, sub 1mm (calcarul e un bun izolator termic) apa pur si simplu nu isi cedeaza toata caldura, se intoarce fierbinte la centrala – care are totusi comanda de la termostat sa “bage tare”- în consecinta creste temperatura gazelor la cos. Adica se pierde o gramada de caldura.
Solutia acestei situatii paguboase este o curatare chimica si o protejare a instalatiei. Se face cu ajutorul unei pompe cu rezervor speciale, fara demontarea radiatoarelor (in cel mai rau caz se demonteaza un singur calorifer – doar daca nu exista alta solutie, gen “centrala e in subsol si am pierdut cheia”), fara mizerie, fara efort.
In principiu, se începe cu golirea instalatiei de încalzire si se demonteaza doar pompa centralei (4 suruburi) si racordul masinii de spalat. In locul pompei centralei se racordeaza pompa de spalare, iar la racordul masinii de spalat se leaga furtunul de alimentare al pompei de spalat. Furtunul de golire se baga într-un sifon de pardoseala. Sau in WC. Nu în cada emailata, nu în lavoar. Se umple rezervorul pompei cu apa si se porneste pompa, cu robinetul de evacuare deschis. Se purjeaza astfel apa din calorifere si se face si o clatire preliminara. In functie de cît de mizerabila e apa, asta poate dura si 15 minute (= un consum de maximum 100 litri apa). Pompa are un debit mult mai mare decît cei 6-7 litri/min oferiti de robinetul de alimentare astfel ca nu doar se evacueaza pur si simplu pe o parte apa introdusa pe cealalta, de fapt ea face 3-4 ture a instalatiei pina sa ajunga la canal. Acesti 0,1mc îsi merita banii cu prisosinta. Cind apa trimisa la canal deja e clara se închide atît robinetul de alimentare cît si cel de evacuare. In rezervorul pompei se dozeaza cleaner-ul, în functie de volumul de apa al instalatiei de incalzire. Se porneste centrala în regim de încalzire (recomandabil, dar nu obligatoriu: producatorul agentului de spalare anunta ca produsul se poate folosi chiar si la 85 grade). Se porneste pompa, agentul de curatare fiind astfel vehiculat cu viteza mare prin instalatie. La intervale de 15 minute sau mai des, se schimba sensul curgerii (da: pompa are o maneta cu ajutorul careia se inverseaza sensul curgerii!) acest lucru fiind esential pentru spargerea crustelor . Este recomandabil si închiderea tuturor caloriferelor cu exceptia cîte unuia, astfel se executa o curatare “unul cîte unul” a caloriferelor.
Cam la o jumatate de ora dupa ce v-ati plictisit deja – adica la cel putin o ora de la începerea curatarii chimice se deschide robinetul de purjare si cel de alimentare, adaugînd apa proaspata pe masura ce agentul de spalare este evacuat la canalizare. Se mai consuma cu clatirea finala înca vreo 100 litri de apa. Odata ce apa iesita pe evacuare e curata, se închid din nou robinetii de evacuare si de alimentare iar in rezervorul pompei se dozeaza protector-ul, chimicala care va ramîne în instalatie si care are rolul de a proteja tevile si radiatoarele de depuneri ulterioare, de a facilita schimbul de caldura si de a reduce zgomotele in functionare. Se opreste pompa, se demonteaza, se goleste, se monteaza înapoi pompa originala a centralei, se iau banii clientului si “La revedere, s-o folositi sanatosi, multi ani de acum încolo!”
P.S. Intrebati intotdeauna pe cel care va face curatarea instalatiei de incalzire ce chimicale foloseste, si care este pretul final. Poate ca Nea Gica de la punctul termic va cere 50 lei de fiecare calorifer de spalat (si isi merita banii doar prin efortul facut sa demonteze si sa care caloriferele), dar el foloseste in cel mai bun caz soda de rufe, cu efect, hm… discutabil (spre rau!) asupra instalatiei în ansamblu, sau poate ca D-l Nelu care v-a montat centrala va cere 200 lei pe o spalare folosind chimicale de 25 lei, fara nici o garantie.
Un cleaner si un protector de calitate costa, pentru o instalatie de apartament sau casa (pina in 10 calorifere) în jur de 40 euro + tva. Iar manopera (incluzind aici timpul de lucru, transportul, amortizarea pompei, taxe, etc) e cam tot atît.
Banii acestia se amortizeaza in doua ierni doar din diferenta de consum de gaz…
Merita? Merita!